Zidărie, fundații, betonări și tencuieli

Zidarul execută părțile zidite și turnate ale casei: fundația și soclul, pereții portanți și despărțitori, centurile, stâlpișorii, buiandrugii și plăcile din beton armat, șapele și tencuielile. La renovări zidește sau deschide goluri, reface glafurile după schimbarea ferestrelor și repară fisurile și tencuiala.

Granițele cu alte meserii trebuie scrise în ofertă. Șarpanta o face dulgherul, hidroizolația o face un izolator, placările le face faianțarul, iar dimensionarea fundației, a plăcii și a centurilor o face inginerul de structură. Zidăria apare rar singură: de cele mai multe ori vine împreună cu demolări, tencuieli și refacerea glafurilor, iar acestea pot face o parte mare din cost.

Alegerea materialului depinde de rolul peretelui, de proiect și de izolația exterioară. Dacă peretele va fi izolat la exterior, contează mai mult rezistența, izolarea fonică și prețul decât valoarea termică a blocului.

• Blocuri ceramice (cărămidă cu goluri): folosite des la pereții portanți ai caselor; golurile din pereți au nevoie de buiandrugi potriviți.
• BCA (beton celular autoclavizat): ușor, se lucrează repede, izolează bine; e sensibil la umezeală și cere mortar adeziv, dibluri și tencuială potrivite.
• Cărămidă plină: la case vechi, stâlpi, coșuri și reparații; se lucrează mai încet, iar cărămida se udă înainte de zidire.
• Bolțari și blocuri de cofraj din beton: la soclu, subsol, garduri și ziduri de sprijin; se armează și se umplu cu beton, iar izolația termică e un strat separat.

La pereții despărțitori, întrebați ce greutate pune peretele pe planșeu. Pe un planșeu din lemn, un perete greu de cărămidă poate fi prea mult.

Calitatea betonului se notează cu clasa de rezistență, de exemplu C16/20 sau C25/30. Clasa pentru fundații, centuri și plăci o dă proiectantul, iar stația de betoane o trece pe bonul de livrare. Păstrați bonurile.

Betonul proaspăt se compactează cu vibratorul, ca să iasă aerul din el. Apoi are nevoie de apă ca să facă priză: se acoperă cu folie sau se udă câteva zile, mai ales pe căldură. Pe betonul proaspăt nu se calcă, de regulă, câteva zile, iar rezistența prevăzută se atinge în jur de patru săptămâni. Pe ger, betonul se toarnă doar cu aditivi și protecție.

La șape și platforme din curte, pe marginea pereților se pune o bandă de dilatație, iar suprafețele mari se împart cu rosturi. Fără ele, betonul crapă singur, unde vrea el.

Fundația duce greutatea casei până la terenul bun. Ea se așază sub adâncimea de îngheț din zonă, ca înghețul și dezghețul să nu o miște. Tipul fundației (continuă sub pereți sau radier sub toată casa) îl alege proiectantul după studiul geotehnic, care arată cât suportă terenul și unde e apa subterană.

Centurile din beton armat leagă pereții la nivelul fiecărui planșeu, iar stâlpișorii îi țin la colțuri și la intersecții. Împreună fac din pereți o cutie care rezistă mai bine la cutremur. Într-o țară cu zone seismice, aceste elemente se prevăd în proiectul de structură, iar armătura lor se verifică înainte de turnare, nu după.

Un studiu geotehnic costă puțin față de consolidarea unei fundații care s-a tasat. Cereți-l înainte de proiect, nu după ce s-a săpat.

O casă nouă, o extindere, un garaj sau o anexă se fac de regulă cu certificat de urbanism și autorizație de construire de la primărie. Golurile noi în pereți portanți cer expertiză tehnică și autorizație. La bloc, structura e proprietate comună și se discută întâi cu asociația de proprietari.

Înainte de a semna, puneți meseriașilor aceleași întrebări, ca ofertele să poată fi comparate:

• Cu ce cantități ați calculat și ce cuprinde prețul pe unitate?
• Sunt incluse materialul, mortarul, oțelul, betonul și transportul?
• Ce clasă de beton comandați și primesc bonul de livrare?
• Cine verifică armătura înainte de turnare?
• Cum protejați betonul și zidăria pe ger sau pe caniculă?
• Sunt incluse demolarea, evacuarea molozului și curățenia?