Șeminee, sobe de teracotă și termoșeminee

Focarul este o cameră de ardere din fontă sau din tablă de oțel, cu ușă de sticlă, în jurul căreia se construiește pe loc o manta. Căldura iese prin geam și prin aerul care se încălzește în manta și iese pe grilele de sus. Termoșemineul are în plus o manta de apă și trimite cea mai mare parte din căldură în instalația de încălzire. Soba de teracotă funcționează altfel: gazele de ardere trec prin canale zidite lungi, se răcesc, iar masa mare a sobei cedează căldura încet, multe ore.

• Focar cu aer cald: încălzire rapidă a unei camere sau a unui living deschis; se răcește repede după ce focul se stinge.
• Sobă de sine stătătoare: se montează ușor și ulterior; atenție la distanța față de mobilă și la placa de protecție a pardoselii.
• Termoșemineu: completează centrala; cere vas de acumulare, elemente de siguranță și o soluție pentru pana de curent.
• Sobă de teracotă: încălzire de bază, uniformă, pentru una-trei camere; este grea și cere o dimensionare atentă.

Șemineul se alege după necesarul de căldură al camerei, nu după cea mai mare putere din catalog. Un focar prea mare este folosit cu aerul închis, ca să nu fie prea cald. Atunci lemnul arde incomplet, geamul se înnegrește, iar în coș se depune gudron, care se poate aprinde.

Puterea nominală din fișa tehnică este adesea mai mare decât are nevoie camera. Cereți meseriașului să se uite și la intervalul de putere al aparatului și să vă spună pe ce bază l-a ales. La soba de teracotă, mărimea focarului și lungimea canalelor se calculează după puterea dorită și după cât timp trebuie să țină căldura.

Într-un parter deschis, șemineul poate supraîncălzi livingul, în timp ce dormitoarele rămân reci. Dacă vreți să încălziți o parte mai mare din casă, termoșemineul sau soba de teracotă împart căldura mai uniform.

Între focar și manta rămâne o cameră de convecție prin care circulă aerul. Producătorii cer grile jos și sus, cu o secțiune minimă după puterea focarului. Dacă grilele sunt prea mici, căldura rămâne închisă, focarul se supraîncălzește, iar mantaua crapă.

Peretele și pardoseala se protejează cu izolația cerută de producător, de obicei plăci de silicat de calciu sau vermiculit. În jurul focarului se lasă un mic rost de dilatare, pentru că metalul se dilată la cald. Mantaua se face din plăci rezistente la căldură sau din beton celular, nu din gips-carton obișnuit.

Șemineul are nevoie de un tiraj potrivit, scris în fișa tehnică. Un aparat pe lemne nu se racordează la coșul unui aparat pe gaz, iar pe un canal de fum se leagă, de regulă, un singur șemineu. Diametrul, înălțimea și materialul coșului se aleg după datele focarului; detalii găsiți pe pagina despre coșuri de fum.

Țeava de racord dintre focar și coș trebuie să fie din oțel potrivit pentru fum, nu din aluminiu sau tablă zincată, să urce spre coș și să aibă deschidere de curățare. Într-o casă etanșă, cu ferestre noi, aerul de ardere vine printr-un tub separat din exterior, izolat ca să nu se formeze condens pe el.

Dacă șemineul scoate fum în cameră la aprindere, verificați întâi dacă merge hota din bucătărie sau un ventilator din baie. Într-o casă etanșă, acestea pot întoarce tirajul coșului.

Distanța față de materialele combustibile o dă producătorul, în documentele aparatului. În această zonă nu stau covoare, canapele, perdele sau rafturi de lemn. Aparatul stă pe o bază necombustibilă, iar o sobă de teracotă sau un șemineu placat cu piatră pot fi atât de grele încât planșeul trebuie verificat de un inginer. Coșul se curăță periodic, iar cenușa se scoate rece, într-un vas de metal.

Înainte de a semna, puneți meseriașilor aceleași întrebări, ca ofertele să poată fi comparate:

• Ce putere propuneți pentru cameră și pe ce bază?
• Este bun coșul existent sau trebuie tubat ori refăcut?
• De unde primește aer șemineul și ce se întâmplă cu hota?
• Din ce se face mantaua, câtă izolație are și unde vin grilele?
• Sunt incluse în ofertă racordul, aerul exterior și protecția pardoselii?
• Cât durează lucrarea și când pot face primul foc?