Amenajări de grădină și întreținere

Ordinea contează, pentru că fiecare pas e baza următorului, iar desfacerea gazonului sau a pavajului gata făcut e cea mai scumpă reparație. Ordinea care merge de obicei:

1. Evaluare și proiect: zonele de folosință, pavajele, grupurile de plante, locul apei și al curentului.
2. Scoaterea molozului și a resturilor de șantier; păstrarea stratului de pământ vegetal, dacă mai există.
3. Nivelarea grosieră cu pantele finale dinspre casă, ziduri de sprijin sau taluzuri unde e nevoie.
4. Lucrările îngropate: rețele, rezervor de apă de ploaie, conductele principale de irigații, tuburile pentru cabluri.
5. Pavaje, borduri, trepte, terasă și împrejmuire.
6. Afânarea solului, pământ vegetal, nivelare fină.
7. Arbori, gard viu și arbuști, reglarea aspersoarelor și a picurătoarelor.
8. Gazonul sau iarba artificială la final, când nu mai trec utilaje.

Dacă grădina se face abia peste un an-doi, puneți totuși tuburile de protecție pentru irigații și iluminat sub pavaj și sub alei înainte de a pava.

Stratul vegetal este partea de sus a solului, bogată în humus, în care trăiesc rădăcinile gazonului și ale plantelor. La construcție, în cazul fericit, acest strat se decopertează și se păstrează pe marginea terenului. În cazul nefericit, se amestecă cu pământul scos din fundații sau se duce de pe teren.

Pentru gazon, pământul vegetal se întinde peste solul afânat, de regulă pe câțiva centimetri până la două palme, iar pentru straturi și gard viu pe o grosime mai mare. Pantele se fac dinspre casă, ca nicăieri lângă soclu să nu rămână un loc mai jos în care să stea apa.

Faceți o probă cu cazmaua în câteva locuri. Dacă după un strat subțire dați de moloz sau de pământ tare ca betonul, spuneți asta în cerere: schimbă mult volumul lucrării.

Alegerea depinde mai ales de folosință. Sub copaci, în umbră deasă sau pe o fâșie pe care aleargă câinele, gazonul rar rămâne frumos. Pe o suprafață mare și însorită, gazonul rulou e de obicei soluția mai bună și mai răcoroasă vara.

• Gazon rulou: verde imediat, fără buruieni, ține pământul pe pante; se pune proaspăt tăiat și se udă zilnic în primele săptămâni.
• Gazon semănat: cel mai ieftin, amestecul de semințe se alege după loc (soare, umbră, călcat); are nevoie de un sezon întreg și poate răsări neuniform.
• Iarbă artificială: nu se tunde și nu se udă, e verde tot anul; vara se încălzește tare, cere fundație și drenaj și s-ar putea să nu fie socotită spațiu verde.

Pentru gard viu mulți aleg tuia, pentru că acoperă tot anul. Soiurile înguste cresc încet, cele late cresc repede și, netunse, devin arbori mari. Tuia vrea sol umed, se usucă pe secetă fără udare și toate părțile ei sunt toxice. Carpenul, lemnul câinesc și păducelul sunt alternative foioase.

Distanța dintre plante se alege după lățimea lor la maturitate și după cât de des vreți gardul viu. La plantare, groapa e mult mai mare decât balotul de rădăcini, pământul se îmbunătățește cu compost, planta se udă bine și se mulcește. Pe lângă gardul viu se pune un tub de picurare, pentru că primele două veri decid dacă gardul se închide.

Un sistem de irigații automat are un controler, câte o electrovalvă pentru fiecare zonă, țevi îngropate și aspersoare sau picurătoare. Într-o zonă lucrează un singur tip de element, pentru că aspersorul și tubul de picurare dau aceeași cantitate de apă în timpi diferiți. Proiectul începe cu măsurarea presiunii și a debitului apei.

Toamna sistemul se golește cu aer comprimat, iar primăvara se repornește și se verifică fiecare zonă. Gazonul se tunde în sezon săptămânal sau la două săptămâni, fără să se taie mai mult de o treime din fir odată. Gardul viu veșnic verde se tunde de regulă de două ori pe an, nu toamna târziu.

• Ce pământ vegetal aduceți și pe ce grosime?
• Câte zone de irigații propuneți și cum ați măsurat presiunea apei?
• Ce plante, de ce mărime și la ce distanță le plantați?
• Cine duce molozul, pământul în plus și resturile vegetale?
• Ce garanție scrisă dați pentru lucrare și pentru prinderea plantelor?