Hidroizolații, igrasie și pereți umezi

Umezeala din sol urcă prin capilaritate și apare ca o bandă uniformă la baza peretelui, des cu săruri albe la margine. Peretele e umed vara și iarna. Apa de ploaie intră la soclu sau la racordurile terasei, crește după ploi și lasă pete neregulate. Condensul apare pe suprafețele reci: în colțuri, lângă ferestre, în spatele mobilei, și aduce mucegai, nu săruri. O țeavă spartă pornește dintr-un punct și se extinde, iar contorul de apă se învârte și cu robinetele închise.

La casele vechi, construite fără hidroizolație orizontală sau cu una îmbătrânită, cauza tipică e igrasia. La blocuri și la casele mai noi apar mai des punțile termice și lipsa aerisirii. La clădirile cu acoperiș plat, cauza obișnuită e membrana îmbătrânită și racordurile prost făcute.

Notați contorul de apă seara, cu toate robinetele închise, și verificați-l dimineața. Dacă s-a mișcat, căutați întâi o pierdere în instalație, abia apoi o hidroizolație.

Împotriva umezelii care urcă din sol se face o barieră orizontală în zid, acolo unde lipsește. Firma alege metoda după zid și după cât de umed este.

• Injectarea (barieră chimică): se dau găuri în rostul de jos al zidului, la distanțe mici, și se introduce o cremă sau o soluție pe bază de silan sau siloxan. Nu cere demolare și merge la cărămidă, piatră și ziduri mixte.
• Tăierea zidului: zidul se taie pe porțiuni de-a lungul rostului, iar în tăietură se introduce o folie sau o placă. Merge doar la cărămidă cu rosturi continue și înseamnă vibrații, deci nu la zidurile fisurate sau comune cu vecinul.
• Tablă ondulată bătută în rost: rapidă, dar doar la ziduri de cărămidă în stare bună.
• Aparate electronice: eficiența lor e contestată; nu înlocuiesc o barieră reală.

Dacă peretele subsolului se poate dezveli pe exterior, hidroizolația pe exterior e soluția durabilă: se sapă până la talpa fundației, se curăță peretele, se aplică o hidroizolație bituminoasă în straturi sau o membrană, apoi o membrană cu bulbi ca protecție. Hidroizolația se ridică de regulă peste nivelul terenului, iar la baza fundației se pune un tub de drenaj în pietriș, învelit în geotextil.

Dacă lângă perete e trotuarul, casa vecinului sau drumul, rămâne soluția pe interior: tencuiala veche se îndepărtează, rosturile se curăță, la îmbinarea dintre perete și pardoseală se face o scafă, baza peretelui se injectează, apoi se aplică un mortar impermeabil în două straturi. Peretele rămâne însă umed în masă, de aceea în zonele cu îngheț și cu multe săruri varianta exterioară e mai sigură.

Multă apă vine de fapt de pe acoperiș: burlanul varsă lângă soclu, trotuarul are pantă spre casă, straturile de flori ajung până la perete. Aceste probleme se rezolvă ieftin și trebuie rezolvate înaintea unei hidroizolații scumpe.

Pe o terasă apa nu se scurge singură, deci contează panta spre gurile de scurgere și ordinea straturilor. Pe terasa clasică, peste placă vin bariera de vapori, termoizolația, șapa de pantă și membrana. Pe terasa inversată, membrana stă pe placă, iar deasupra ei vine o termoizolație care suportă apa (polistiren extrudat), protejată cu pietriș sau dale.

Membranele bituminoase se lipesc de regulă în două straturi, prin topire cu flacără, iar stratul de sus are protecție cu ardezie. Membranele sintetice (PVC, TPO) se sudează cu aer cald, fără flacără. Pe balcoane și terase cu gresie se folosește o hidroizolație cimentoasă bicomponentă, în două straturi, cu bandă de etanșare în colțuri și la scurgere.

• Membrana se ridică pe atic și pe pereți și se închide cu tinichigerie.
• Fiecare coș, aerisire sau stâlp de balustradă primește un manșon și o întoarcere separată.
• La ușa de balcon, hidroizolația urcă sub prag, ca apa să nu intre în cameră.
• Marginea balconului are un profil cu lăcrimar, ca apa să nu curgă pe fațadă.

Apa rămasă în zid nu dispare peste noapte. Sărurile aduse de apă cristalizează la suprafață, atrag umezeala din aer și pot face peretele să pară umed și după lucrare. De aceea tencuiala veche se îndepărtează peste zona umedă, iar peretele se tencuiește cu o tencuială de asanare, care stochează sărurile și lasă vaporii să iasă. Peste ea vine o vopsea minerală sau siliconică, nu una etanșă.

Înainte de a semna, puneți tuturor firmelor aceleași întrebări, ca ofertele să poată fi comparate:

• Ce cauză ați găsit și pe ce vă bazați (măsurători, fotografii)?
• Ce metodă propuneți și de ce, cu ce produs, în ce straturi?
• Cum rezolvați racordurile: atic, prag, colțul cu pardoseala, soclul?
• Sunt incluse demolarea, tencuiala de asanare, gresia și zugrăvirea?
• Cât estimați că durează uscarea și cum o verificăm?
• Ce garanție scrisă dați pentru lucrare?

În primul an după hidroizolație nu vopsiți peretele cu vopsea etanșă și nu lipiți mobila de el. Peretele se usucă prin tencuială, dacă e lăsat.